Albăstrelul mare al cimbrișorului
(Maculinea sp.)
Fluturii trec prin mai multe stadii de viață: ou, larvă, pupă și adult. La rândul lor, larvele au mai multe vârste, în funcţie de specie, și suportă mai multe năpârliri pentru a se elibera de corsete şi a putea creşte. Dintre cele peste 300 de specii de fluturi diurni de la noi, patru poartă numele de albăstrei (Maculinea).
Adulții albăstrelului mare al cimbrișorului zboară în perioada iunie-august și își depun ouăle în floarea unei plante numite sorbestrea, plantă care crește pe pajiști cu stufărișuri în apropierea râurilor şi lacurilor. Alte specii de albăstrei folosesc genţiana ca plantă pentru a-şi depune ouăle.
Larvele, în primele trei vârste, se hrănesc cu aceste flori apoi, cu ajutorul unui fir special de mătase pe care și-l secretă singure, coboară pe pământ. Aici, larva secretă o substanță al cărei miros este asemănător cu al larvelor de furnici și, cu ajutorul unor perișori speciali, emite sunete asemănătoare cu ale reginei furnicilor. Mai mult, larva secretă şi niște picături dulci, mult apreciate de către furnici. Astfel, odată ce a atras atenţia furnicilor, larva este introdusă în furnicarul coloniei, unde este hrănită sau unde devine prădător și se hrănește ea însăşi cu larvele furnicilor. După un an sau doi, timp în care larva de albăstrel crește enorm, trece în stadiul de pupă. Printr-o nouă năpârlire, pupa devine adult, părăsește furnicarul și îşi reîncepe ciclul de reproducere.
Având nevoie de trei verigi (fluture, plantă, furnică), acest ciclu de reproducere este foarte vulnerabil. Din cauza reducerii suprafeţelor de pajiști umede prin desecările lacurilor şi râurilor sau prin pășunatul excesiv (acum turmele de oi pășunează tot timpul anului), toate speciile de albăstrei sunt amenințate și incluse pe listele habitatelor care trebuie conservate de către țările membre al Uniunii Europene. Albăstreii sunt considerate „specii umbrelă” şi „specii stindard”, ceea ce înseamnă că prin protecția lor se protejează și alte specii amenințate.
În zona de coline din Transilvania, acolo unde încă se mai practică agricultura tradițională, albăstreii sunt destul de frecvenți, ceea ce permite derularea proiectelor pentru conservarea habitatelor lor.