Nufărul alb
(Nymphaea alba)
Nufărul alb este o plantă acvatică răspândită din Europa până în Asia și Siberia, chiar şi în nord-vestul Africii. Este una din cele 50 de specii de nufăr răspândite în toată lumea și numele provine din cuvântul arab nenufar. În țara noastră, nufărul alb este foarte răspândit în Delta Dunării și în zonele umede din apropierea fluviului. În lacurile și iazurile de câmpie din Câmpia de Vest se găsește o subspecie numită „nufărul alb ca neaua”.
Nufărul alb crește în marginea lacurilor și iazurilor cu adâncimea de până la un metru şi jumătate. Rădăcina este înfiptă în mâl, iar tulpinile sunt groase şi pline de canale cu aer. Frunza este ovală, netedă, cu diametrul de până la 30 cm și plutitoare la suprafața apei. O plantă are mai multe frunze, care ocupă o suprafață a apei de circa 1,5 m². Prin partea superioară a frunzei, care este cerată (pentru a nu fi acoperită de apă), are loc respirația, iar partea inferioară are pigmenţi care transformă razele solare în energie calorică. Floarea este tot plutitoare şi numără 20 de petale dispuse în spirală, de un alb pur, discret mirositoare. Floarea se deschide numai la o anumită intensitate a luminii solare, fiind complet deschisă doar în intervalul orar 11 – 15. Polenizarea se face de către insecte, mai ales de către muște. Fructele sunt globuloase şi cad la fundul lacului, unde se maturizează.
Covorul de frunze plutitoare opresc razele solare să intre în apă, atenuând astfel înmulțirea algelor. Pe suprafața lor se deplasează și se hrănesc specii de păsări ca găinușa de baltă, stârci galbeni, stârci roșiatici, unele rațe, broaște, libelule și multe altele. Pe fața din apă a frunzei se fixează melci de apă, lipitori și larve de insecte acvatice.
Toate părțile plantei (mai ales floarea) sunt folosite în medicina tradițională. În tulpina nufărului se găsesc substanţe uşor toxice (nufarina, nimfeina) din care se fac preparate folosite pentru afecțiunile genitale ale femeilor. Măcinate și amestecate cu vin, tulpinile au fost folosite de către călugării și călugărițele din Evul Mediu pentru a le reduce instinctele sexuale.
Pictorul impresionist francez Claude Monet a făcut o adevărată obsesie pentru nufăr, pe care l-a pictat în 60 de tablouri. Nufărul are și legături simbolice cu nimfele din mitologia greacă. Nimfele erau fiicele lui Zeus, fecioare de o frumusețe seducătoare, de care se îndrăgosteau atât zeii, cât și eroii umani. Cea mai cunoscută nimfă a fost Euridice, iubita lui Orfeu.