Popândăul
(Spermophilus citellus)
Popândăul este un mamifer rozător din grupul veverițelor, de care se deosebește prin coada scurtă și prin faptul că nu stă în copaci, ci în galerii. Are corpul subțire, capul teșit, picioarele scurte, cu gheare dezvoltate și urechile abia vizibile. Blana este scurtă, de culoare cenușiu-gălbuie, cu nuanțe de roșu, puțin mai întunecată pe spate. Animalul năpârlește o singură dată pe an, în iulie.
Popândăul trăieşte în toată Europa Centrală și de Est, în Grecia și Turcia. Din Germania și Polonia a dispărut în timp și acum se încearcă reintroducerea lui.
Este un animal diurn de stepă, dependent de habitatele deschise și bine drenate, pajiști cu ierburi joase. Își face galerii de familie, adânci până la doi metri, adesea cu mai multe intrări. Galeriile sunt conectate între ele și popândăii formează colonii. Există galerii de vară și galerii de iarnă, diferite între ele. Popândăul se hrănește cu semințele plantelor stepice (numele generic de Spermophillus înseamnă „iubitor de semințe”), cu rădăcinile și tulpinile acestora, cu insecte și ouă ale păsărilor ce cuibăresc pe pământ.
Popândăul hibernează din octombrie până în aprilie. Înainte de hibernare, fiecare individ se îngrașă, apoi își face un culcuș propriu în galerie, din ierburi uscate (în timpul iernii au loc câteva treziri scurte). În hibernare temperatura corpului scade la 2 grade și ritmul cardiac este de doar câteva bătăi pe minut. Masculul se poate împerechea cu mai multe femele, dar femela are un singur ciclu de reproducere pe an. Naşte până la opt pui golași, cu ochii lipiți. Speranța de viață este de până la 10 ani.
Dușmanii naturali ai popândăului sunt păsările răpitoare de zi (șoimul, uliul), vulpea, șacalul, nevăstuica. În timpul zilei, popândăul poate fi văzut stând în poziție verticală, în apropierea galeriei sau chiar la gura ei, cu capul mobil și, la cel mai mic pericol, emite un fluierat puternic, care face ca toată colonia să dispară. De la această poziție i se trage denumirea populară.
Din cauza transformării pășunilor stepice în terenuri cultivate, a abandonării sau împăduririi lor, populațiile de popândăi s-au diminuat cu 30%, astfel că specia a fost desemnată ca fiind „vulnerabilă”.